- timp alocat: 10 zile
- distanta parcursa: 1,950km (din care ~900km in prima si ultima zi)
- litri de benzina: ~150 litri
- costuri: ~2,800RON
- judete strabatute: Ialomita, Buzau, Vrancea, Bacau, Neamt, Iasi, Botosani, Suceava, Harghita, Covasna, Brasov, Prahova;
- rauri traversate: Milcov (Focsani), Trotus (Adjud), Siret, Suceava, Moldova, Bistrita, Bicaz
Ziua 1
Am plecat intr-o dimineata de vineri, la ora 10.00 (desi ne propusesem sa plecam mai devreme), pe traseul Urziceni, Buzau, Rm. Sarat, Focsani, Marasesti. Mai greu a fost pana am iesit din Bucuresti prin Colentina, dar apoi drumul a fost relativ lejer, cu o banda si jumatate pe sens. Este drumul european E85 care merge spre Moldova. Prima oprire am facut-o la Marasesti, dupa aprox. 200km, unde am vizitat Mausoleul inchinat eroilor din Primul Razboi Mondial. Am facut cu aceasta ocazie si o pauza de pranz si am mancat ceva ‘la botul calului’ – sandwich, snitel, ceva dulce. Oprirea a fost cu totul cam de o ora, intre 13.00 si 14.00. Am plecat mai departe spre Adjud, de unde am parasit drumul european de Bacau si am deviat prin Onesti. Am trecut prin Caiuti, locul in care s-a nascut Mimi (dar din pacate ploua de cand am plecat din Marasesti, asa ca nu ne-am oprit decat sa facem o poza ca sa imortalizam locul), apoi prin Borzesti, locul de nastere al lui Stefan cel Mare, unde ne-am oprit sa vizitam biserica lui Stefan ridicata pe locul stejarului din Borzesti. Povestea, scrisa de Eusebiu Camilar, poate fi citita la link-ul: http://www.anidescoala.ro/Stejarul-din-Borzesti-de-Eusebiu-Camilar.html. Dupa ce am trecut prin Onesti, orasul natal al Nadiei Comaneci, ne-am indreptat spre Bacau, unde am ajuns in jurul orei 17.00. Se oprise si ploaia. Am trecut prin Bacau si am deviat iar din drumul european E85 care duce la Roman pentru a ne indrepta catre Piatra Neamt, situata pe malul Bistritei, unde am facut o alta oprire. Am urcat cu telegondola pe dealul Pietricica (muntele Cozla, cu o altitudine de aproape 700m) (http://www.piatra-neamt.net/telegondola_piatra_neamt.php), unde exista si o partie de schi, deservita si de un telescaun, care coboara pana jos in oras. Din telegondola si de sus se pot admira panorama orasului si lacul de acumulare de pe raul Bistrita. Am coborat apoi in centrul istoric unde am admirat biserica si clopotnita ridicate de Stefan cel Mare. Am pornit mai departe catre Targu Neamt, pe un drum foarte pitoresc si am realizat in sfarsit ca eram in concediu, departe de zgomotul si aglomeratia din Bucuresti. Am ajuns la Agapia, la vreo 5km inainte de Tg. Neamt, pe la ora 20.30. Din soseaua de Tg. Neamt drumul face la stanga spre manastire cam 5 km, iar noi ne-am cazat la pensiunea Maria, pentru 2 nopti, (http://www.turistinfo.ro/agapia/cazare-agapia/pensiunea_maria-c1167.html), cam la 1km inainte de manastire, unde aveam rezervare facuta din Bucuresti. In loc sa facem un circuit cu opriri in locatii distincte in fiecare noapte, am preferat sa alegem cateva locuri in care sa ne cazam pentru mai multe nopti si sa facem vizite in imprejurimi. La pensiune se poate servi masa a-la-carte, si fiind destul de flamanzi dupa o zi de drum am servit o cina buna, l-am baut pe Razvan de ziua lui si ne-am culcat ca sa fim odihniti pentru a doua zi. Desi am fi vrut sa mancam afara pe terasa sau in foisor, era destul de racoare si batea vantul asa ca nu am putut sa ne delectam cu linistea si aerul de padure. Chiar daca am fost in toiul verii, in zonele unde ne-am cazat la poalele muntelui sau al padurii, seara era nevoie de un pulover, de blugi si adidasi.
Ziua 2
A doua zi am avut program de vizite in zona, asa ca nu am mers mult cu masina, vreo 100km. Am inceput cu o vizita la Manastirea Agapia, pictata de N. Grigorescu. Langa manastire am vizitat si casa lui Al. Vlahuta, pe o straduta pitoreasca, plina de flori. Ca regula, toate obiectivele turistice, pe langa taxa de intrare, au separat taxa foto si taxa video, iar in manastiri, aceste taxe acopera doar exteriorul, nu se filmeaza si nu se fotografiaza inauntru, nici macar fara blitz. Asa ca, pe langa pozele facute, am luat vederi cam din fiecare loc vizitat, pentru a face un album complementar. Dupa M. Agapia am plecat spre Varatec, pe un drum secundar, de vreo 4-5 km, ca sa nu mai ocolim prin soseaua nationala. Am vizitat M. Varatec, alba si cu turlele negre in forma de clopot si apoi, iesind in sosea, am pornit spre Humulesti, chiar lipit de Tg. Neamt. Am vizitat casa in care s-a nascut si a copilarit Ion Creanga, si alaturi parcul tematic in care erau prezentate scene din povestile lui Creanga. La chioscul de vederi si suveniruri se vindeau si placinte ‘poale-n brau’ si ne-am delectat cu aceste delicatese specific moldovenesti. Tot pe aceeasi strada era indicata si casa in care ar fi stat matusa Marioara, unde Nica a fost prins in cires. Dupa Humulesti am trecut prin Tg. Neamt, peste Ozana ‘cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul’ si ne-am indreptat spre cetatea Neamtului (http://www.piatra-neamt.net/cetatea_neamtului.php). La poalele cetatii e un han si un motel. Acolo am lasat si masina si am urcat vreo 500m pe dealul care duce la cetate, pe un drum amenajat. Toata cetatea a fost renovata si amenajata si am avut noroc ca inaugurarea oficiala fusese chiar cu vreo 2 luni inainte. Asa ca am putut vizita o cetate in care textele, povestile si pozele de pe pereti, mobila si armurile, camerele amenajate, personajele expuse, indicatoarele, ne-au amintit de evenimentele si modul de viata de pe vremea lui Stefan, chiar daca zidurile, treptele si usile nu mai erau asa de autentice. Merita vizitata. Pozele expuneau si felul in care arata cetatea inainte de a fi renovata, practic niste ziduri in ruina. Am admirat si panorama orasului Tg. Neamt, valea Ozanei si dealurile care se intindeau dincolo de Agapia si Varatic, dupa care am facut un popas la poalele cetatii, pe terasa unde ne-am revigorat cu o cafea si un suc (de mancat, mancasem tot de la pachet inainte de a urca, ne mai ramasesera niste snitele si croisante). Am trecut inapoi peste rau si am luat-o la dreapta, spre M. Neamtului, pe drumul spre Pipirig. La vreo 10 km de Tg. Neamt, un indicator la dreapta ne indruma spre M. Neamt si rezervatia de zimbri. Am oprit intai la rezervatia de zimbri (http://www.piatra-neamt.net/rezervatii_neamt.php) unde am admirat, pe langa frumoasele exemplare de zimbri, si cateva specii de cerbi si capriori, precum si un urs brun. Se pare ca in Romania sunt doar 3 locuri unde se pot admira zimbri: aici la Vanatori-Neamt, la Hateg si la Bucsani. Am vizitat apoi M. Neamt si, foarte aproape de aceasta, casa lui M. Sadoveanu, in care am admirat obiecte de mobilier, obiectele de pescuit si vanatoare si diferite editii din cartile scrise de el. Desi am ajuns dupa ora 18.00 cand se inchidea muzeul, persoana care avea grija de muzeu nu plecase inca si ne-a lasat sa intram si sa vizitam. Am plecat apoi mai departe, spre M. Secu si M. Sihastria (cativa km din sosea, din localitatea Leghin). Fiind dupa ora 19.00 am prins slujba la ambele manastiri. Nu am mai continuat drumul spre Schitul Sihla (drum forestier de ~8km de la M. Sihastria). Ne-am intors spre Tg. Neamt si am admirat de pe drum cetatea care se ridica pe dealul impadurit si am ajuns seara la pensiunea Maria din Agapia unde, desi ne propusesem sa luam cina pe terasa am renuntat pentru ca vantul sporea senzatia de frig, desi ne schimbasem in lucruri mai groase.
Ziua 3
A treia zi am ridicat ancora de la Agapia, pe la 10.30, si am pornit-o catre Iasi, prin Pascani si Tg. Frumos, un drum de 2 ore. Ne-am oprit la Ruginoasa, intre Pascani si Tg. Frumos, ca sa vizitam castelul lui Al. I. Cuza, dar, ca mai toate monumentele din Iasi si imprejurimi era in renovare pe 2 ani, pana in 2010. Asa ca pe la 12.30 ne intalneam cu Cristi, varul din Iasi, la intrarea in oras. Dupa ce ne-am cazat in apartamentul lui si ne-am tras putin sufletul am plecat, cu ghid, sa vizitam frumusetile Iasului. Am urcat la M. Galata si M. Cetatuia, de unde am vazut panorama orasului, apoi am facut un popas in centru, la Palatul Culturii (tot in renovare de multi ani) unde nu am putut decat sa facem niste poze. In fata palatului este statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare, Biserica domneasca Sf. Nicolae si casa lui Dosoftei. In spatele palatului in schimb este un mare santier care a distrus spatii verzi pentru a se construi mall, cladiri de birouri si alte astfel de constructii moderne ce vor crea un background nu tocmai potrivit cu zona istorica a orasului. Am pornit-o apoi in jos pe bulevard care, fiind duminica, era transformat in zona pietonala. Am vizitat biserica Trei Ierarhi cu formidabila dantelarie din piatra, in care se afla mormintele lui Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir si Al. I. Cuza. Din pacate si aceasta biserica este in renovare de mai multi ani, cu schele si pe interior si pe exterior. Am ajuns apoi la Mitropolie, care adapostea moastele Sf. Paraschiva, mutate acum intr-o bisericuta de alaturi pentru ca Mitropolia este de asemenea in renovare capitala si nici macar nu se poate intra inauntru. Dupa atata umblat ni s-a cam facut foame, asa ca am facut un popas binemeritat la restaurantul Bolta Rece, unde am savurat o ‘zama cu taitei’ si delicioase parjoale moldovenesti cu piure. Dupa ce ne-am odihnit putin am pornit-o spre parcul Copou unde am admirat ‘teiul lui Eminescu’. Am fost apoi in mahalaua Ticaului si am vazut bojdeuca lui Creanga (care din pacate se inchisese la ora aceea). Am trecut apoi pe la Universitatea Al. I. Cuza si ne-am pierdut pasii in ‘sala pasilor pierduti’, holul de intrare al universitatii. Am facut o oprire apoi si in Piata Unirii, dominata de statuia lui Al.I.Cuza, unde am admirat din nou panorama orasului savurand o cafea la barul de la ultimul etaj al hotelului Unirea. Ne-am intors apoi acasa, cu ghidul si varul nostru Cristi, care ne-a rasfatat cu o lasagna preparata chiar de el si cu un vin bun.
Ziua 4
Luni am pornit-o din nou la drum, catre Botosani, prin Tg. Frumos si Harlau. Inainte de Botosani am trecut prin Flamanzi, unde a pornit rascoala din 1907. Am mers la Ipotesti, la 10km de Botosani, sa vizitam casa lui M. Eminescu. Dupa 2km pe un drum serpuit din soseaua catre Dorohoi am ajuns in locul unde se afla casa, bisericuta veche, biserica noua, cimitirul, biblioteca, muzeul si un amfiteatru in aer liber, toate cuprinse in ‘Memorialul Ipotesti – Centrul National de Studii Mihai Eminescu’ (http://www.eminescuipotesti.ro/preambul.htm). Din pacate in acea zi complexul era inchis, avand in vedere ca in weekend-ul anterior avusese loc o manifestare culturala romano-franceza asa ca ne-am putut plimba doar prin gradina. Am admirat casa, bisericuta, cimitirul unde sunt inmormantati parintii lui, iar apoi am plecat catre lacul lui Eminescu, la cativa km de casa. Dupa ce am lasat masina la marginea padurii, am pornit pe jos, pe o carare catre lac, care ni s-a infatisat plin de trestii, frunze de nufar si broscute. Am parasit locurile pe unde hoinarea Eminescu si ne-am intors la Botosani unde, dupa ce ne-am plimbat putin prin centru, prin zona pietonala, ne-am oprit sa mancam ceva de pranz. Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul, am pornit-o mai departe catre destinatia finala din acea zi, localitatea Frasin. Am trecut prin Suceava (fara sa ne oprim de data asta, pentru ca aveam programata o vizita in zilele urmatoare), apoi prin Gura Humorului, si am ajuns spre seara la Frasin, la pensiunea ‘Casa Ta’ (http://www.turistinfo.ro/frasin/cazare-frasin/pensiunea_casa_ta-c40599.html), chiar in inima Bucovinei, pe care urma s-o descoperim in zilele urmatoare. Aveam o rezervare pentru 4 nopti si ne asteptau multe locuri frumoase de vizitat. Pensiunea, in stil austriac, cu muscate la balcoane, era foarte cocheta si servea doar micul dejun (spre deosebire de cea de la Agapia). Noroc ca mai aveam ceva de mancare la pachet, asa ca ne-am descurcat in seara aceea (pentru ca si la pensiunea Inima Bucovinei de vis-a-vis, ultima comanda se lua la ora 20.00). Ne-am relaxat un pic in gradina din spatele pensiunii si ne-am imbatat de liniste si miros de padure. Din fericire, pensiunea nu era la sosea, ci la vreo 300m pe un drum laturalnic, chiar la marginea padurii.
